NOI, de N.Stanescu, in cuvinte incrucisate

ORIZONTAL: 1) Poezia din titlu defineşte profilul spiritual al poporului român, arătând cine este în faţa lumii şi în faţa conştiinţei sale: Noi… în picioare, sub noi străbunii sunt  ― Chemare, precum Deşteaptă-te, române!, în poezia cu acelaşi nume de Andrei Mureşanu.     2) Nichita Stănescu este în postura eului reprezentativ, care îşi identifică fiinţa, poporul şi ţara; prin cuvinte simbol, poezia sugerează ideea că poporul român generează tot ceea ce înseamnă viaţă şi împlinire: ştim cel mai bine legea şi mersul…   ―  Privitor la natura pitorească a patriei, A.Vlahuţă, în Ţara. Poporul, descrie câmpia Ialomiţei: vast ostrov însetat, în mijlocul atâtor…  ce-mpodobesc pământul României (sing.).      3) Motiv literar, cum ar fi demnitatea românilor, sugerată în versurile lui Stănescu ― Nu cerem nimănui…, exclamă demn autorul.    4) Localitate în Turcia ― De-… poate-n libertate să lucească dreptul la pace şi libertate naţională.   5) Poezia lui V.Alecsandri: Buruiana de…  ―   Din Legendă de G.Coşbuc: Dar patru...  vorbind în şoapte / L-au dus în giulgiuri învălit / Şi-n codru cel mai tăinuit / L-au îngropat târziu în noapte.     6) Bertrand Russel  ― Poezia Moartea… o minciună de Al.Macedonski  ― Râu în Rusia.    7) A potrivi armonios  ―  Poezia …vestire de Iancu Văcărescu.    8) Aici şi pâinea,…, noi avem la masă  ―  Din Bolnav, de Şt.O.Iosif: fluturaş s-a prins, / Bătând din aripi, la fereastră. / Primeşte-l pe acest pribeag / Şi-albastru…    9) Tulcea (abr.)  ― Corcodel (pasăre acvatică)   ― …roman, de M.Eminescu.   10) Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de… (Mioriţa)  ―  Despre universala boltă albastră, poetul scrie: poate-n libertate să lucească / deasupra…      11) Sentiment de stimă şi respect, ca element de tradiţie multiseculară a poporului român: însă oricine  / dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine.  

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11

VERTICAL: 1) Românii îşi cunosc originile, destinul, sunt cei mai vechi pe pământul lor: ştim cel mai bine locul… patima… rostul  ― Componenta metaforică bolta…, ca şi la Eminescu, floare…, care semnifică libertatea, idealul.     2) …bolta albastră, ce se arcuieşte deasupra destinului românilor.    3) Gimnastă româncă de renume mondial (Comăneci)  ―  Intră în horă! ― Ion Pillat.    4) Ce-ţi doresc eu…, dulce Românie, de M.Eminescu ― Repetăm versul: Nu… nimănui nimic, însă oricine, prin care se relevă demnitatea poporului român.   5) Eroul epopeei Eneida de Vergiliu  ― A dăinui pe pământul străbunilor ― Nicolae Iorga.    6) Maria Tănase ― A da un citat, precum Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ  ―  Patriarh din Vechiul testament.    7) Vine pe la gene, moşul  ― Marcă de automobile din Italia.    8) Apuci ― Din Al.Macedonski (Noapte de noiembrie): se întreabă să afle de-a murit / Vrun negustor de…  or vrun lipscan falit?(pl.).    9) Din debutul poeziei Noi: Noi suntem seminţe şi… e al nostru  ― Tiberiu Niga.    10) Element de compunere savantă cu sensul deasupra  ― Despre mândria de a realiza o avuţie naţională prin forţele proprii: căci ne-am făcut-o…, zidindu-ne o casă.    11) Ştim, ar vrea să spună poetul Nichita Stănescu, valorile solidarităţii totale faţă de semeni, jalea şi tristeţea faţă de soarta neamului românesc când e în primejdie, faţă de orice român ajuns la necaz, valorile patriotismului: suntem, după nevoie şi… şi dinte  ― Pseudonim al lui N.D.Ţăranu, publicist şi ziarist român (1872-1933).

                   Dicţionar: AVI, TIM, NIR, NOE, EPI, NAE.

Prof. Nicolae Vicolov

solutia

LITERATURA ROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE

Consultarea textului:

Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru,
ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul,
ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,
suntem după nevoie şi lacrimă şi dinte.

Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine
dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine.
Aici şi pâinea, sarea, noi a avem la masă,
căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.

Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ
Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt.
De-aceea poate-n libertate să lucească,
deasupra noastră, universala boltă albastră.

Nichita Stănescu a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.

 

Născut:31 martie 1933, Ploiești 

Trecutîn neființă: 13 decembrie 1983, București

 

Părinţi:Nicolae Hristea Stănescu, Tatiana Cereaciuchin

 

Soții:Todorița Tărâță(căs. 1982–1983), Doina Ciurea(căs. 1962–1972), Magdalena Petrescu (căs. 1952–1953)

 

Aprecieri critice despre Nichita Stănescu

 Ștefan Augustin Doinaș (1995):

 

Nichita Stănescu se mișca într-adevăr într-o sferă superioară, siderată de valori exclusiv artistice. Cât despre gustul său pentru „compromis”, cred sincer că nu prea știa ce înseamnă acest lucru, tocmai pentru că era un ingenuu. Dacă nu mi-ar fi teamă că devin prea ... doct, așzice că spiritul său ludic îl făcea să plutească pe deasupra situațiilor, pentru a căror substanță tragică cred că nu avea „organ”: tălpile lui nu se atingeau nici de flori, nici de mocirlă. Singurul păcat al lui Nichita Stănescu a fost crima săvârșită față de sine însuși: distrugerea sistematică a carcasei care-i asigura superbul exercițiu al spiritului.

 „Nichita Stănescu este cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial. Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanșa asupra poeților ei.”^[

 Alexandru Condeescu (1999):

 

Poezia stănesciană reia tradiția liricii interbelice, făcând totodată, printr-o sinteză unică neomodernă, trecerea în literatura autohtonă de la modernismul începutului de secol spre postmodernismul sfârșitului de mileniu. Prin ea s-a petrecut în poezia romanească,dupa întemeierea ei de către Eminescu, a doua mare mutație a structurilor limbajului și viziunii poetice, prima fiind cea modernistă a interbelicilor.

 Cu fiecare volum al lui Nichita Stănescu s-a produs în literatura noastră o perpetuărevoluție a limbajului poetic, in jurul cărților sale dându-se o adevarată „bătălie a (neo)modernitații”

 Eugen Barbu (1975):

 În acest bâlci al deșertăciunilor care este poezia, peisajul nostru liric ar fi lipsit de unitate fără poezia lui Nichita Stănescu. Lângă răzvrătitul Ion Gheorghe, gânditorul melancolic Ioan Alexandru și jongleri al cuvintelor cu Sorescu și Dimov, iată un paranimf blond din Vizanț, poet limbut, plin de amenințări, gelos pe orice laudă ce-i scapă,încărcat de diplomații ca o Triplă Alianță, adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității, de un talent remarcabil și de un meșteșug și mai și. Ca și autorul lui Iona, are adoratori fanatici, discipoli și exegeți neîndurați, ce nu suferăcontrazicerea. De fapt, nu trebuie dată aici o bătălie în jurul operei sale, pentru că ea este limpede, străvezie, încărcată doar de artificii copilărești, ici și colo, iute depistabilă pentru un ochi agil. Defoliată de excese arbitrare cu iz filozofic, de o răceală impusă de teoreticieni ce au denaturat-o, poezia lui Nichita Stănescu... rezistă vremii.

 Opera lui Nichita Stănescu

Volume antume publicate cronologic:

• Sensul iubirii, 1960, Editura de Stat pentru Literatură și Artă
• O viziune a sentimentelor, 1964, Editura pentru Literatură
• Dreptul la timp, 1965, Editura Tineretului
• 11 elegii, 1966, Editura Tineretului
• Roșu vertical, 1967
• Alfa, 1967, Editura Tineretului
• Oul și sfera, 1967, Editura pentru Literatură
• Laus Ptolemaei, 1968, Editura Tineretului
• Necuvintele, 1969, Editura Tineretului
• Un pământ numit România, 1969, Editura Militară
• În dulcele stil clasic, 1970, Editura Eminescu
• Poezii, 1970, Editura Albatros
• Belgradul în cinci prieteni, 1972, Editura Dacia
• Cartea de recitire, 1972, Editura Dacia
• Măreția frigului. Romanul unui sentiment, 1972, Editura Junimea
• Clar de inimă, 1973, Editura Junimea
• Starea poeziei, 1975, Editura Minerva
• Epica Magna, 1978, Editura Junimea
• Opere imperfecte, 1979, Editura Albatros
• Carte de citire, carte de iubire, 1980, Editura Facla
• Noduri și semne, 1982, Editura Cartea Românească
• Respirări, 1982, Editura Sport-Turism
• Strigarea numelui, 1983, Editura Facla