NOI, de N.Stanescu, in cuvinte incrucisate

ORIZONTAL: 1) Poezia din titlu defineşte profilul spiritual al poporului român, arătând cine este în faţa lumii şi în faţa conştiinţei sale: Noi… în picioare, sub noi străbunii sunt  ― Chemare, precum Deşteaptă-te, române!, în poezia cu acelaşi nume de Andrei Mureşanu.     2) Nichita Stănescu este în postura eului reprezentativ, care îşi identifică fiinţa, poporul şi ţara; prin cuvinte simbol, poezia sugerează ideea că poporul român generează tot ceea ce înseamnă viaţă şi împlinire: ştim cel mai bine legea şi mersul…   ―  Privitor la natura pitorească a patriei, A.Vlahuţă, în Ţara. Poporul, descrie câmpia Ialomiţei: vast ostrov însetat, în mijlocul atâtor…  ce-mpodobesc pământul României (sing.).      3) Motiv literar, cum ar fi demnitatea românilor, sugerată în versurile lui Stănescu ― Nu cerem nimănui…, exclamă demn autorul.    4) Localitate în Turcia ― De-… poate-n libertate să lucească dreptul la pace şi libertate naţională.   5) Poezia lui V.Alecsandri: Buruiana de…  ―   Din Legendă de G.Coşbuc: Dar patru...  vorbind în şoapte / L-au dus în giulgiuri învălit / Şi-n codru cel mai tăinuit / L-au îngropat târziu în noapte.     6) Bertrand Russel  ― Poezia Moartea… o minciună de Al.Macedonski  ― Râu în Rusia.    7) A potrivi armonios  ―  Poezia …vestire de Iancu Văcărescu.    8) Aici şi pâinea,…, noi avem la masă  ―  Din Bolnav, de Şt.O.Iosif: fluturaş s-a prins, / Bătând din aripi, la fereastră. / Primeşte-l pe acest pribeag / Şi-albastru…    9) Tulcea (abr.)  ― Corcodel (pasăre acvatică)   ― …roman, de M.Eminescu.   10) Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de… (Mioriţa)  ―  Despre universala boltă albastră, poetul scrie: poate-n libertate să lucească / deasupra…      11) Sentiment de stimă şi respect, ca element de tradiţie multiseculară a poporului român: însă oricine  / dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine.  

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11

VERTICAL: 1) Românii îşi cunosc originile, destinul, sunt cei mai vechi pe pământul lor: ştim cel mai bine locul… patima… rostul  ― Componenta metaforică bolta…, ca şi la Eminescu, floare…, care semnifică libertatea, idealul.     2) …bolta albastră, ce se arcuieşte deasupra destinului românilor.    3) Gimnastă româncă de renume mondial (Comăneci)  ―  Intră în horă! ― Ion Pillat.    4) Ce-ţi doresc eu…, dulce Românie, de M.Eminescu ― Repetăm versul: Nu… nimănui nimic, însă oricine, prin care se relevă demnitatea poporului român.   5) Eroul epopeei Eneida de Vergiliu  ― A dăinui pe pământul străbunilor ― Nicolae Iorga.    6) Maria Tănase ― A da un citat, precum Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ  ―  Patriarh din Vechiul testament.    7) Vine pe la gene, moşul  ― Marcă de automobile din Italia.    8) Apuci ― Din Al.Macedonski (Noapte de noiembrie): se întreabă să afle de-a murit / Vrun negustor de…  or vrun lipscan falit?(pl.).    9) Din debutul poeziei Noi: Noi suntem seminţe şi… e al nostru  ― Tiberiu Niga.    10) Element de compunere savantă cu sensul deasupra  ― Despre mândria de a realiza o avuţie naţională prin forţele proprii: căci ne-am făcut-o…, zidindu-ne o casă.    11) Ştim, ar vrea să spună poetul Nichita Stănescu, valorile solidarităţii totale faţă de semeni, jalea şi tristeţea faţă de soarta neamului românesc când e în primejdie, faţă de orice român ajuns la necaz, valorile patriotismului: suntem, după nevoie şi… şi dinte  ― Pseudonim al lui N.D.Ţăranu, publicist şi ziarist român (1872-1933).

                   Dicţionar: AVI, TIM, NIR, NOE, EPI, NAE.

Prof. Nicolae Vicolov

solutia

LITERATURA ROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE

Consultarea textului:

Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru,
ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul,
ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,
suntem după nevoie şi lacrimă şi dinte.

Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine
dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine.
Aici şi pâinea, sarea, noi a avem la masă,
căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.

Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ
Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt.
De-aceea poate-n libertate să lucească,
deasupra noastră, universala boltă albastră.

Nichita Stănescu a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.

 

Născut:31 martie 1933, Ploiești 

Trecutîn neființă: 13 decembrie 1983, București

 

Părinţi:Nicolae Hristea Stănescu, Tatiana Cereaciuchin

 

Soții:Todorița Tărâță(căs. 1982–1983), Doina Ciurea(căs. 1962–1972), Magdalena Petrescu (căs. 1952–1953)

 

Aprecieri critice despre Nichita Stănescu

 Ștefan Augustin Doinaș (1995):

 

Nichita Stănescu se mișca într-adevăr într-o sferă superioară, siderată de valori exclusiv artistice. Cât despre gustul său pentru „compromis”, cred sincer că nu prea știa ce înseamnă acest lucru, tocmai pentru că era un ingenuu. Dacă nu mi-ar fi teamă că devin prea ... doct, așzice că spiritul său ludic îl făcea să plutească pe deasupra situațiilor, pentru a căror substanță tragică cred că nu avea „organ”: tălpile lui nu se atingeau nici de flori, nici de mocirlă. Singurul păcat al lui Nichita Stănescu a fost crima săvârșită față de sine însuși: distrugerea sistematică a carcasei care-i asigura superbul exercițiu al spiritului.

 „Nichita Stănescu este cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial. Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanșa asupra poeților ei.”^[

 Alexandru Condeescu (1999):

 

Poezia stănesciană reia tradiția liricii interbelice, făcând totodată, printr-o sinteză unică neomodernă, trecerea în literatura autohtonă de la modernismul începutului de secol spre postmodernismul sfârșitului de mileniu. Prin ea s-a petrecut în poezia romanească,dupa întemeierea ei de către Eminescu, a doua mare mutație a structurilor limbajului și viziunii poetice, prima fiind cea modernistă a interbelicilor.

 Cu fiecare volum al lui Nichita Stănescu s-a produs în literatura noastră o perpetuărevoluție a limbajului poetic, in jurul cărților sale dându-se o adevarată „bătălie a (neo)modernitații”

 Eugen Barbu (1975):

 În acest bâlci al deșertăciunilor care este poezia, peisajul nostru liric ar fi lipsit de unitate fără poezia lui Nichita Stănescu. Lângă răzvrătitul Ion Gheorghe, gânditorul melancolic Ioan Alexandru și jongleri al cuvintelor cu Sorescu și Dimov, iată un paranimf blond din Vizanț, poet limbut, plin de amenințări, gelos pe orice laudă ce-i scapă,încărcat de diplomații ca o Triplă Alianță, adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității, de un talent remarcabil și de un meșteșug și mai și. Ca și autorul lui Iona, are adoratori fanatici, discipoli și exegeți neîndurați, ce nu suferăcontrazicerea. De fapt, nu trebuie dată aici o bătălie în jurul operei sale, pentru că ea este limpede, străvezie, încărcată doar de artificii copilărești, ici și colo, iute depistabilă pentru un ochi agil. Defoliată de excese arbitrare cu iz filozofic, de o răceală impusă de teoreticieni ce au denaturat-o, poezia lui Nichita Stănescu... rezistă vremii.

 Opera lui Nichita Stănescu

Volume antume publicate cronologic:

• Sensul iubirii, 1960, Editura de Stat pentru Literatură și Artă
• O viziune a sentimentelor, 1964, Editura pentru Literatură
• Dreptul la timp, 1965, Editura Tineretului
• 11 elegii, 1966, Editura Tineretului
• Roșu vertical, 1967
• Alfa, 1967, Editura Tineretului
• Oul și sfera, 1967, Editura pentru Literatură
• Laus Ptolemaei, 1968, Editura Tineretului
• Necuvintele, 1969, Editura Tineretului
• Un pământ numit România, 1969, Editura Militară
• În dulcele stil clasic, 1970, Editura Eminescu
• Poezii, 1970, Editura Albatros
• Belgradul în cinci prieteni, 1972, Editura Dacia
• Cartea de recitire, 1972, Editura Dacia
• Măreția frigului. Romanul unui sentiment, 1972, Editura Junimea
• Clar de inimă, 1973, Editura Junimea
• Starea poeziei, 1975, Editura Minerva
• Epica Magna, 1978, Editura Junimea
• Opere imperfecte, 1979, Editura Albatros
• Carte de citire, carte de iubire, 1980, Editura Facla
• Noduri și semne, 1982, Editura Cartea Românească
• Respirări, 1982, Editura Sport-Turism
• Strigarea numelui, 1983, Editura Facla

 

 
  

 

ADOLESCENTI PE MARE, de N.Stanescu, in cuvinte incrucisate

Nichita Stănescu e, ca puţini scriitori români, un comediograf superior al cuvântului. (Eugen Simion, Scriitori români de azi)

ORIZONTAL: 1) Idee principală a poeziei din titlu, care e des întâlnită în literatura română, aceea a formării personalităţii umane, a cristalizării conştiinţei de sine a insului, prin trecerea de la copilărie la adolescenţă şi maturitate ― Mare, adolescenţi, mers, eu sunt cheie în structura poeziei.     2) Ceea ce este important în cuvinte e pasiunea poetului Nichita Stănescu  ―  Armonie.     3) Cununa de…, Premiu Internaţional pentru poezie, decernat poetului în 1982  ―  Pseudonim al lui Constantin Mille, ziarist şi scriitor român (1861-1927)  ―  Poezia lui Nicolae Văcărescu: În…fără tine, e moarte, e gheaţă.     4) Statele Unite Mexicane (siglă)  ―  Din Ion Heliade Rădulescu (Cumetria cioarei când s-a numit privighetoare): Se…  privighetoare, / Păsăruică cântăreaţă, / Unde cântă pe răcoare, / Ştii, colea, de dimineaţă.     5) Privitor la temerile celui care îi contemplă pe adolescenţi: Şi aştept / un pas greşit să văd, sau o …   ―  Mână caii.     6) Cel mai lung fluviu evocat de Eminescu în Memento mori: Uraganu-acum aleargă pân-ce caii lui îi crapă ­/ Şi în...  numai pustiul nisipişul şi-l adapă  ―  Aleşi, distinşi, cum sunt poeţii de talia lui Nichita Stănescu  ―  Fluviu în Rusia.    7) Alecu Russo  ― Poezia Voi, repezi…   din volumul Un pământ  numit România  ―  Insulă daneză.   8) El (pop.)  ― Adolescenţi pe mare, fiind o alegorie simbolică, are cuvinte metafore-simbol, de genul: rază ţeapănă, flota infinită, valul diafan ş.a..    9) Din G.Topârceanu (Balada chiriaşului grăbit): Mai sus, într-o cameră mică, / Făceau împreună menaj / Un moş, un...  şi-o pisică  ―  Realitate obiectivă, faţă de care  adolescenţii îşi manifestă o nestăvilită sete.    10) Tot din Topârceanu (Cocostârcul albastru): Un mândru Cocostârc albastru / Misterios a apărut // El vine cu mişcări... , / Înaintează fără glas  ―  Localitate în S.U.A. (Virginia).   11) Din Ioan Slavici (Robia modernă): Acesta e adevărul, şi cine nu se póte...  cu el face bine dacă se duce  ―  Din Moartea lui Mihai Viteazul, de D.Bolintineanu: Astăzi pot să număr mai la nouă ani / De când noi ne batem cu…  duşmani (Î).   12) Poezia …cu neputinţă să le fie foame din volumul În dulcele stil clasic  ― Din Dimitrie Anghel (Prinosul unui iconoclast): ...vechei Rome aveau dreptate când intrau cu ciocanul în mână în pădurile de statui (neart.)  ―  Ion Creangă: …şi barosul (neart.).

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Adolescenţii aspiră spre cunoaştere, mai rezămându-se cu braţul de curenţi, / mai sprijinindu-se de-o rază…, de soare  ― Spaţiu, cel semnificativ al expresiilor cu valoare metaforico-simbolică.    2) Localitate în Camerun ― Gen poetic, care la Stănescu poartă note tot mai accentuate de reflexivitate, în măsură să sugereze multiple manifestaţii ― Mihaela Rădulescu.    3) Metaforă-simbol, sugerând actul de studiu al tineretului: Această mare e acoperită de adolescenţi / care învaţă… pe valuri, în picioare  ―  Primul interval de timp, din creaţia poetului, când debutează în Tribuna.   4) 1965, când apare volumul Dreptul la timp , din care face parte poezia Adolescenţi pe mare   ―  Poezia …roman de M.Eminescu  ―  Exemplu de metaforă: O… infinită de yole, care sugerează ideea permanenţei valorilor pozitive ale umanităţii.    5) Îngrijorări, ale celui care urmăreşte mersul pe valuri al tinerei generaţii  ― Din poezia Feluri: Numai o idee… / se cuprinde de cârcei, / numai şapte, opt şi zece / n-are urmă-n ochii mei.    6) Schiţa lui I.L.Caragiale: …târziu  ― Despre adolescenţi: …învaţă mersul pe valuri, în picioare  ―  Stuf (reg.).    7) Plin de avânt, cum e idealul tinerilor (fig.).     8) În final mai aflăm: Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan / au şi deprins să meargă  pe… , în picioare  ―  Scop suprem, precum cel spre care se îndreaptă tinerii, printr-o imaculată dăruire de sine: libertate, dreptate şi cinste.    9) Ion Creangă  ― Mihai Eminescu ― Fire textile   ―  Theodor Ionescu.    10) Din Cezar Bolliac (O dimineaţă pe Caraiman): Şi raza dimineţei, d-un soare ce-a să vie, / Aduce salutarea la vârfuri peste...   ― Adolescenţi de la şcoli (art.).    11) Beteală (înv.)  ― Oarecare depărtare, cum ar fi aceea, de unde autorul contemplă plaja-ntinsă-n unghi perfect.     12) Tiraj al poeziilor lui Nichita Stănescu, scos în 1985 de Editura Cartea Românească, sub îngrijirea lui Alexandru Condeescu (art.)  ―   Gest plin de eroism, precum cel al adolescenţilor zvelţi şi calmi care năzuiesc spre cele mai înaripate idealuri, care învaţă mersul demn şi dârz în viaţă.

                   Dicţionar: SUM, EIA, ALS, IEL, INO, ESU, TRA.

Prof. Nicolae Vicolov

solutia

LITERATURA ROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE
Consulttarea textului:

Aceasta mare e acoperita de adolescenti
care invata mersul pe valuri, in picioare,
mai rezemandu-se cu bratul, de curenti,
mai sprijinindu-se de-o raza teapana, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect
si ii contemplu ca la o debarcare.
O flota infinita de yole. Si astept
un pas gresit sa vad, sau o alunecare
macar pan’ la genunchi in valul diafan
sunand sub lenta lor inaintare.
Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan
au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare.

Nichita Stanescu a fost inclus in curentul neomodernist desi creatia sa depaseste in multe momente barierele acestui curent literar.Ar fi fost si greu pentru un poet atat de original sa se inscrie in limitele impuse de o anumita miscare literara.Poezia lui Nichita Stanescu se incadreaza in neomodernismul romanesc, spiritul nonconformist al poetului il face sa se apropie de noua orientare a poeziei de dupa deceniului al VI - lea admirandu-l si invidiindu-l pe Labis. Este acum o intoarcere a poeziei spre lirism spre filozofie, spre problemele existentiale.

Ceea ce individualizeaza creatia lui N. Stanescu este capacitatea de a crea noi raporturi intre cuvinte; cuvintele si necuvintele poeziei sale dobandesc insusiri umane, au comportament si trairi, se iubesc si se urasc, se apropie si se resping pentru ca ele insele nu exprima sentimentele, ci sunt chiar sentimentul lui .

Pentru N. Stanescu cuvintele nu sunt decat "legaturi sentimentale intre oameni". Daca la Eminescu a socat o expresie de forma "suferinta dureros de dulce", la Arghezi expresiile "flori de mucegai" sau "bube, nori - frumuseti si versuri noi" la N. Stanescu, limbajul poetic in totalitatea sa pare a fi o "logica a absurdului", sentimentele si meditatia se descifreaza din subtextul textului poetic:

Evolutia din cilcul N. Stanescu urmeaza firescul drum de la adolescenta la maturitate. Sentimentele sunt fundamentale si numai transfigurarea lor artistica printr-un limbaj original, dau eternitatea poetului.
Creatia lui Nichita Stanescu se imparte in trei mari etape, reprezentand tot atatea trepte ale evolutiei sale artistice.